Domeniul din Apuseni
un ghid

Unde?
Proprietățile prezentate în acest site sunt amplasate pe o rază de circa 25 km în jurul orașului Câmpeni, județul Alba. Am considerat că este util ca ruperea de lume pe care o oferă un asemenea tip de proprietate să se îmbine cu confortul civilizației. Astfel că un mic centru urban aflat în majoritatea cazurilor la sub 25 km distanță este util pentru cumpărăturile necesare: materiale de construcție, alimente, medicamente etc. Tot aici se poate găsi notariatul necesar pentru perfectarea actelor de proprietate.

Cum?
Cum am reținut proprietățile de pe liste:
- Prin deplasare personală în locație;
- Prin notarea impresiilor personale legate de locații, drum de acces, starea construcțiilor, vecinătăți, alte detalii utile.
- Prin excluderea celor aflate în apropierea unor surse de zgomot. Am exclus, bunăoară, 3 case, în 3 locații diferite, pentru că se aflau în apropierea unor gatere. Am exclus altele două pentru că se aude utilajul unui laborator minier.

Cu ce mașină?
Toate locațiile sunt situate la înălțimi de 650 – 1100 metri altitudine. La toate locațiile drumurile de acces urcă și coboară în pantă. Doar la câteva dintre locații drumurile de acces sunt asfaltate. Marea majoritate a locațiilor sunt legate de șoselele principale prin drumuri de acces rustice, de piatră. Piatra e în mai multe variante: stâncă, pietriș mai mic, pietriș mai mare. Pietrișul mai mare este, în multe locuri, și rezultatul unor lucrări nefericite de pietruire a drumului. În alte locuri, pietrișul este rezultatul eroziunii substratului de stâncă al drumului. În fine, în alte locuri, substratul de stâncă comunică cu suprafața.
Concluzia 1
4×4 este opțiunea preferabilă de acces în zonă. 4×4 în două variante: 4×4 pe mașini obișnuite, de preferat SUV pentru că au garda ceva mai sus, și 4×4 pe mașini off-road, mașini care pot fi și cele de tip pick – up (Isuzu D-max, Mitsubishi L200, Toyota Hilux etc). Cu 4×2 se pot urca mai greu unele pante cu pietriș mare. Dacă mergi încet ca să nu-ți strici mașina, derapezi pe stratul de pietriș și nu mai urci. Dacă mergi mai repede, probabil că urci, dar îți strici direcția cu fiecare piatră și colț de stâncă pe care le izbești. 4×4 îți permite să urci încet, fără să trosnești roțile cu viteză de pietriș și stâncăraie. Sunt drumuri (rare) pe care nu urci decât cu off-road. La fiecare locație de pe liste este menționat tipul de mașină preferabil pentru locația respectivă.
Concluzia 2
Sunt multe locurile în care se poate ajunge și cu mașini obișnuite, 4×2, cu condiția ca garda la sol să fie în măsura posibilului mai înaltă. Veți vedea multe mașini mici ale moților urcând pe munți pe drumurile de acces unde își au casele.

Juridic
Situația juridică a majorității proprietăților din Apuseni, la fel ca și a multora din alte regiuni ale țării, este, ca să spunem așa, simplă: intabularea nu este actualizată. Proprietățile se transmit din generație în generație sau de la un proprietar la altul fără notari și fără carte funciară. Prin înscrisuri sub semnătură privată sau chiar și fără niciun înscris, în cazul moștenirilor nedezbătute la notar. Evident, din simple, lucrurile se complică puțin când nu ești de acolo și vrei să cumperi. Ai vrea un notar, ai vrea o carte funciară. Notari sunt, nu și cartea funciară. Asigurăm asistența juridică în procedurile de actualizare a intabulării, astfel încât și din punct de vedere juridic achiziția dumneavoastră să fie în regulă. Există însă și proprietăți care sunt intabulate. Numărul lor este în creștere. Veți găsi din acestea și în site-ul nostru.

Întuneric
O proprietate pe munte este o proprietate ferită de iluminatul public și, în general, de orice sursă externă de lumină artificială. Doar luna, dacă o lasă norii, mai subțiază întunericul dens care face noaptea farmecul locuirii în asemenea spații. Se vorbește despre poluarea luminoasă destul de puțin (cum ar fi aici https://www.elba.ro/solutii-impotriva-poluarii-luminoase sau aici https://www.bafu.admin.ch/bafu/fr/home/themes/electrosmog/dossiers/dunkelheit-und-licht.html) și încă și mai puțin despre cât de mult suntem obișnuiți, încă din copilărie, cu ideea proastă că lumina este frumoasă și întunericul urât. E una dintre primele idei nefericite cu care ne formăm în copilărie și cu care facem primul pas în ruptura dintre noi și natură. Rezultatul este că suntem înconjurați de o mare de lumină artificială care, dincolo de faptul că generează o imensă risipă de resurse naturale și de bani, afectează lumea vie și ne înstrăinează de dimensiunea vizuală și sufletească cu care întunericul contribuie la forma perfectă a naturii, inclusiv la forma sufletului nostru. E o chestiune de educație, care are legătură și cu fricile învățate în copilărie, dar asta e deja o altă discuție. Important este că pe coastele Apusenilor noaptea e un întuneric binecuvântat.
Liniște
E liniște, noaptea în primul rând. Și ziua, dar fiți pregătiți să suportați uneori câte un tembel local care dă la maximum butonul de volum, ca să se audă în toate văile că el trăiește și se simte bine (sau poate nu). Se întâmplă rar, în 3-4 ore îi trece, treacă de la voi … E un fenomen pe care nu-l puteți ocoli, niciun loc nu e perfect. Vedeți partea plină a paharului, care e cu asupra de măsură, cum se spunea în vechime.

Mistreți
O spunem din capul locului: nu atacă oameni, nu mănâncă copii, nu răstoarnă mașini. Sunt ființe extrem de temătoare de om și extrem de discrete. Sunt activi exclusiv noaptea (cel puțin în Apuseni). Singurul semn vizibil de prezență a lor este ”arătura” pe care o găsești ziua pe unele terenuri, așa cum se vede în imaginea alăturată, indiciu că o turmă mică a trecut pe acolo și a scurmat prin pământ după bunătăți gen bulbi de brândușe și alte delicatese din pământ. Singurul mistreț pe care l-am văzut vreodată în Apuseni a fost un exemplar solitar care și-a făcut veacul pe muntele pe care avem casa și pe care l-am surprins la lumina farurilor pe drumul de acces către casă, pe la zece seara. Până să apuc să îi fac o poză, a dispărut. În ani de zile am văzut unul singur (iar ziua niciunul), deși e plin de mistreți în Apuseni. Cu ei trebuie să aveți o singură grijă. Pentru că sunt gurmanzi, trebuie ținuți la distanță de culturi, dacă aveți așa ceva. Îngrădiți trainic grădina de legume. Sunt oameni care trag gard electric la 12 V, unii spun că are efect, alții spun că nu. Probabil gardul de lemn este mai sigur. La fel și locul din jurul casei trebuie îngrădit, altfel vă treziți cu arătura din imagine și poate nu e pe gustul dumneavoastră, mai ales în rândurile de flori.

Șoareci
Între multele idei fixe și proaste cu care creștem de mici este și aceea că șoarecii (și rozătoarele, în general) sunt răi (iar noi, desigur, suntem buni). În principiu, un animal devine rău: 1. dacă te trezești cu el în neinvitat în casă, ceea ce șoarecii sunt maeștri să facă. 2. dacă se înmulțește excesiv și strică recolte și bunuri, atacă oameni și altele asemenea. Fără să vrem să facem filozofia șoarecilor, spunem doar că, din moment ce ei există, înseamnă că au un rost în natură. Dacă au un rost, nu sunt răi. Dimpotrivă, este minunat că există. Dacă sunteți creștini, ar trebui să vă gândiți că nu putem fi atât de proști încât ceea ce a creat Dumnezeu considerând util (și bun) să fie creat, noi să credem că e rău. Ne gândim că la fel stau lucrurile și în alte religii. Prin urmare, rămâne să găsim o rezolvare la problemele 1 și 2 enumerate anterior.
1. Dacă te-ai trezit cu șoareci în casă, e vina ta și nu a lor. Pe principiul prost e cine permite, nu cine încearcă, ei ajung în casă pentru că, fără să știm, le-am permis să o facă. Mai ales casele vechi din zona rurală au tot felul de comunicări minuscule cu exteriorul, pe care șoarecii, mașini perfecte pentru supraviețuire, le exploatează de îndată ce le ajunge la nas un iz cât de vag de mâncare sau doar de un interior care să-i adăpostească. Sunt programați genetic să exploateze calea pe care a venit izul în cauză și vor insista până vor reuși. Când renovați casa, închideți toate comunicările ei cu exteriorul (desigur, mai puțin ușile😊) și vă garantăm că șoarecii vor rămâne afară pentru totdeauna. Acolo unde avem noi casa, am avut următoarea experiență cu șoareci. Trei ani după renovare nu am avut nicio problemă, iar în anul al 4-lea ne-am trezit în septembrie cu o invazie în ambele case, care sunt alăturate. Capcanele nu mai făceau față. Prindeam câte doi-trei pe zi și nu se mai terminau. Am identificat orificiile de acces din încăperi, le-am închis cu spumă poliuretanică, am făcut o nouă inspecție generală prin exteriorul caselor, am mai închis și aici câteva căi de comunicație, și de atunci intrăm în al treilea an de când nu mai avem problema asta. Tot de atunci, ori de câte ori ajungem acolo punem în funcțiune două capcane de o parte și de alta a scării de intrare în bucătărie, așa, ca să luăm pulsul șoricimii. În medie, prindem unul la trei zile. În câte o zi prindem doi, în altele niciunul. Prin urmare, ei sunt în zonă, dar nu ne mai intră în casă. De când umblăm pe acolo nu am văzut nici măcar unul în libertate. Singurii de care dăm cu ochii sunt doar cei din capcane, cum e și cel din fotografie, pe care îi ducem la jumătate de kilometru în pădure și le dăm drumul.
2. A doua problemă nu există, în principiu, în zone ca Apusenii, unde natura își menține echilibrul. Pe de o parte, solul Apusenilor nu este prea generos cu rozătoarele, pentru că este un sol pietros și sfărâmicios, deloc favorabil galeriilor subterane, și pe de alta, pentru că populația de vulpi și de păsări răpitoare este suficient de mare ca să țină sub control populația de șoareci. Plus pisicile de prin vecini, care umblă pe toate dealurile (până le mănâncă vulpile).
Locuire permanentă
Există persoane care intenționează să se mute de la oraș și să locuiască permanent în Apuseni, în locațiile pe care le identificăm. Din capul locului spunem că aceste locații sunt dorite de clienții noștri ca locuri de vacanță de vară, motiv pentru care le căutăm în mod deliberat la altitudini înalte pentru locuire, raportat la standardele de locuire din România. Motivele pentru care îndemnăm la prudență în opțiunea pentru locuire permanentă sunt trei: iarna (care începe în octombrie – noiembrie și se termină în mulți ani în aprilie), calitatea învățământului în gimnaziu și la liceu și sursa de venit. Dacă se găsesc soluții pentru aceste trei probleme, bine. Dacă nu, e de preferat să fie căutate locații mai domestice, cu drumuri mai accesibile, la altitudini mai mici, mai apropiate de orașele mari. Locațiile pe care le identificăm au ajuns la vânzare tocmai pentru că viața este grea acolo, sus, și multe familii au preferat să coboare fie în satele de la poalele munților din apropiere, fie în orășele sau orașe din județ, la casele copiilor. Desigur, sunt și multe case locuite pe munte. Știm de locuri în care femei în vârstă, de 80-90 de ani, au locuit singure sus, aproape până în ultima clipă. Dar săptămânal cineva din familie urca și le aducea cele necesare. Nu oricine poate face acest lucru.
Relația cu vecinii
E importantă și trebuie cultivată. De ce, cum și în ce fel, fiecare știe (sau ar trebui să știe), nu dăm rețete.
Apă
Suntem întrebați mereu dacă se pot fora fântâni în Apuseni. Nu spunem nu, am văzut fântâni în 2-3 locuri (vechi, niciuna funcțională), dar nu fântâna este tipul de captare uzual aici, ci bazinul de captare de pe traseul unui izvor, din care apa este adusă fie gravitațional, ”prin cădere”, cum se spune în zonă, fie prin pompare, dacă bazinul este mai jos de locul de consum. Am văzut apă adusă prin cădere chiar și de la 1-2 kilometri, prin efortul comun al celor interesați. În plus, soluția de captare a apei de ploaie este de luat neapărat în calcul, am prezentat-o deja în site: https://www.domeniuldinapuseni.ro/alte-idei/#colectare.

Pești
Pentru cine pescuiește, spunem că Arieșul este plin de scobar și de clean, în această ordine, iar lacul de la Mihoiești este plin de clean și de scobar, în această ordine. Spre Albac și mai în sus e posibil să dai și de câte un păstrăv, pe care îl poți liniștit întoarce la loc, în apă. Pe lac accesul de pe mal este imposibil sau greu posibil pe 99 % din circumferință, astfel încât o ambarcațiune mică cu vâsle sau cu motor electric rezolvă problema. Mai sunt de încercat și unele tăuri din zona Roșiei Montane, unde mai este ceva caras și clean.

Pârși
Unii localnici i-au botezat Mândre Măriuțe. Seamănă cu veverițele. Au ochii mai mari, exoftalmici, de animal de noapte. Avem în pod o pereche, de câțiva ani. Nu ne-au făcut niciun fel de pagubă. Toată ziua dorm, iar noaptea pleacă la vânătoare cățărați pe cablul de curent electric. Ne-au trezit uneori noaptea cu zgomote în pod, dar după ce am scos toate obiectele care deveneau surse de zgomot dacă erau mișcate, problema a dispărut. Nu i-am văzut decât pe sus: prin prunul din fața casei, pe stâlpul ENEL, pe cablul de curent, pe streașină, pe jgheaburi. Numai seara și destul de rar. În podul nostru, toate cuiburile de viespi sunt făcute praf. Credem că este opera măriuțelor. Tot ce vrem să spunem cu aceste lucruri este că, dacă aveți norocul să aveți asemenea proprietari în pod, bucurați-vă de ei și ocrotiți-i. Exemplarul din imagine s-a găsit în mod inexplicabil, odată, în plină zi, în beciul nostru. Singura și ultima dată. Se mișca alene, probabil era orbit de lumină, nu știm cum de l-a prins ziua acolo. Ne-a lăsat să-i facem poze de aproape și s-a culcat cu coada trasă pe ochi, pe o margine de ușă sprijinită de perete.